Ouuuff…..pai mda…am cam lipsit…cam mult ) …da nah…au fost kestii…perioade.. multe ..

Ideea e ca am cam abandonat locsorul asta in care mai descarcam eu cate un neuron..Si acum.., brusc m-am decis sa ma intorc…nu pentru cine stie ce motiv…pur si simplu….vreau sa scriu… pentru mine si poate….cate un prieten sau un strain care se opreste sa mai arunce o vorba draguta.. N-am pretentii si nici nu vreau sa fac cine stie ce roman din blogul asta…

S-au intamplat multe de cand nu am mai scris aici….si gandul ca ma pot schimba atat de mult in atat de putin timp ma uimeste pe zi ce trece… lucrurile de care sunt in stare ma uimesc si ele (.. daca m-as uita acum intr-o oglinda m-as inrosii al naibii de tare ) … deci clar sunt multe lucruri..  vai..si ma pufneste rasul… ma apropii de ceea ce vreau eu? cred ca da… sunt din ce in ce mai aproape..zilnic ..si asta conteaza… putin cate putin devin acea persoana care vreau sa devin… si sufletul meu capata nuante noi ….

Vid

poezie de Elisabeta Simon

Amorul este o nenorocire si fericirea, ce mi-o oferi, venin. Ca n-o stii aceasta este împrejurarea care te face adorabila. Dac-ai avè pentr-un moment ochii mei, ce altfel ti s-ar arata aceasta lume, în care tu cauti si speri a gasi ce nu-i în ea – fericirea. Tu zici sa te iubesc. Daca te-as putè iubi ca pe-o stea din cer… da! Dar daca sustin, daca doresc… n-aud eu din toate partile aceleasi suspine ordinare, aceleasi doruri… ordinare; caci care-i scopul lor? Placerea dobitoceasca, reproducerea în musinoiul pamântului de viermi noi cu aceleasi murdare dorinte în piept, pe cari le îmbraca cu lumina lunci si cu stralucirea lacurilor, aceleasi sarutari gretoase, pe cari le asamana cu zuzurul zefirilor si cu aiurirea frunzelor de fag. Este asa sau nu? Priveste-ti-i acei tineri, cu zâmbiri banale, cu simtiri muieratice, cu soapte echivoce, vezi acele femei, cari li raspund prin ochiri voluptoase si miscându-si buzele, vezi! împrejurul acestui instinct se-nvârteste viata omenirei… Mâncare si reproducere, reproducere si mâncare!… Si eu sa cad în rolul lor?…

Sâmburele vietei este egoismul si haina lui, minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când ma sui pe o piatra nalta, îmi pare ca în cretii mantalei, aruncate peste umar, am încremenit si am devenit o statua de bronz, pe lânga care trece o lume, ce stie ca acest bronz nu are nici o simtire comuna cu ea… Lasa-ma în mândria si raceala mea.

Daca lumea ar trebui sa piara si eu as putè s-o scap printr-o minciuna, eu n-as spune-o, ci as lasa lumea sa piara. De ce vrei tu sa ma cobor de pe piedestal si sa ma amestec cu multimea? Eu ma uit în sus, asemenea statuiei lui Apol… fii steau cea din cer, rece si luminoasa! S-atunci ochii mei s-or uita etern la tine!

Fragmen din Cezara -de Eminescu

Am  mai crescut un pik…in putin timp…am invatat multe…am acumulat cunostinte si experienta.. am vazut, am auzit si am simtit multe… m-am aflat in situatii placute si mai putin placute.. am aflat lucruri nu prea dragute.. adevaruri de care as fi dorit poate sa fiu ferita.. am vazut mai multe persoane in acleasi om..o data.. de doua, de trei si poate kiar patru ori… am vazut mai multe parti ale proprie mele persoane..parti care nu le cunosteam sau care nu luasera fiinta… am ajuns sa imi schimb multe pareri sau principii fundamentale… am ajuns aproape o alta persoana..pe jumatate…de nerecunoscut… daca acel suflet mic care se ascunde in mine s-ar uita intr-o oglinda cu siguranta ar fi surprins si nu ar sti cum de a fost capabil de o asemenea schimbare in atat de putin timp..

si atunci ma intreb daca ar fi surprins placut sau neplacut…daca ar zambi,daca ar rade,daca ar ofta… ar fi speriat..si ar plange o alta bruneta mai mica si mai naiva,mai zambitoare si cu mai multa incredere in ceea ce numim viata…

Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere

Ochii….cea mai expresiva parte a corpului omenesc si nu numai..

Sunt multe expresii care descriu profunizimea lor…. ochii sunt o fereastra catre suflet si catre lumea noastra…un portal intre interiorul nostru si lumea exterioara,descifrnad in ei mult mai usor gandurile si starile sufletesti…

In ultimul timp am auzit ateatea lucruri legate de acest subiect,in special ,legate de perechea fericita de ochi pe care o am in posesiune…

Cu toate acestea,avand in vedere toate lucrurile pe care le-am auzit despre ochii mei si la care am avut diverse reactii ,una singura m-a facut sa o tratez cu mai multa importanta… si ciudat ca nici nu a fost nevoie sa mi se spuna,sau sa vad,…ci a fost destul sa simt.. sa simt schimbarea din ei… pentru ca singurul lucru care mi-a strabatut mintea a fost o mica fraza ” imi sclipesc ochii”…

sunt sigura ca fraza asta va da multe de gandit insa cu siguranta foarte putini s-ar gandi la adevaratul sens al ei,la adevarata interpretare…poate mai putin vizibila… usor macabra sau morbida… intr-adevar….ce sti si ce simti atunci cand ‘iti sclipesc ochii’