Amorul este o nenorocire si fericirea, ce mi-o oferi, venin. Ca n-o stii aceasta este împrejurarea care te face adorabila. Dac-ai avè pentr-un moment ochii mei, ce altfel ti s-ar arata aceasta lume, în care tu cauti si speri a gasi ce nu-i în ea – fericirea. Tu zici sa te iubesc. Daca te-as putè iubi ca pe-o stea din cer… da! Dar daca sustin, daca doresc… n-aud eu din toate partile aceleasi suspine ordinare, aceleasi doruri… ordinare; caci care-i scopul lor? Placerea dobitoceasca, reproducerea în musinoiul pamântului de viermi noi cu aceleasi murdare dorinte în piept, pe cari le îmbraca cu lumina lunci si cu stralucirea lacurilor, aceleasi sarutari gretoase, pe cari le asamana cu zuzurul zefirilor si cu aiurirea frunzelor de fag. Este asa sau nu? Priveste-ti-i acei tineri, cu zâmbiri banale, cu simtiri muieratice, cu soapte echivoce, vezi acele femei, cari li raspund prin ochiri voluptoase si miscându-si buzele, vezi! împrejurul acestui instinct se-nvârteste viata omenirei… Mâncare si reproducere, reproducere si mâncare!… Si eu sa cad în rolul lor?…

Sâmburele vietei este egoismul si haina lui, minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când ma sui pe o piatra nalta, îmi pare ca în cretii mantalei, aruncate peste umar, am încremenit si am devenit o statua de bronz, pe lânga care trece o lume, ce stie ca acest bronz nu are nici o simtire comuna cu ea… Lasa-ma în mândria si raceala mea.

Daca lumea ar trebui sa piara si eu as putè s-o scap printr-o minciuna, eu n-as spune-o, ci as lasa lumea sa piara. De ce vrei tu sa ma cobor de pe piedestal si sa ma amestec cu multimea? Eu ma uit în sus, asemenea statuiei lui Apol… fii steau cea din cer, rece si luminoasa! S-atunci ochii mei s-or uita etern la tine!

Fragmen din Cezara -de Eminescu

Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere

Viata :un montagne-rousse plin de suisuri si coborasuri…si cand in sfarsit vagonul tau urca si apoi ajunge sa mearga drept,atunci, observi ca se face ivita o mica curba la orizont,si ca,desi nu vei cobori de tot vei ajunge totusi undeva un pic mai jos ca inainte..

Melancolia…uneori cred ca unii din noi au acest sentiment inradacinat in ei mai mult decat altii,si mai mult decat le-ar trebui.Pentru ca desi nu vrem,si poate,aparent, fara vrun motiv bine intemeiat acest sentiment vine si pleaca din noi. Insa, revenind cam des,si chiar mai intens decat se lasa vazut la alti..

Poate unii ne nastem melancolici…ne nastem pesimisti,nostalgici sau ganditori… si atunci oare ce trebuie facut pentru ca sa fim din nou zambitori,linistiti si fara griji?…

Poate ca nimic.. si poate ca asta e natura noastra… natura unui melancolic,…

Exista o anumita armonie in lume..Defapt exista mai multe tipuri de ‘armonii’…

Cand totul e perfect..si parca nici nu mai e loc de mai mult,caci deja am ajuns la perfectiune ,si nu mai e nevoie de mai mult sau mai putin.Atunci este doza exacta de frumos si urat, de trist si veselie,de zambete si priviri ganditoare,de chicoteli si oftari,de cuvinte si taceri, de negru si alb,de bine si rau,de el si de ea…

Can you feel that?..

Will you count me in?

V1: I’ve been awake for a while now
you’ve got me feelin like a child now
cause every time I see your bubbly face
I get the tinglies in a silly place

C: It starts in my toes
and I crinkle my nose
where ever it goes I always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

V2: The rain is fallin on my window pane
but we are hidin in a safer place
under covers stayin dry *(safe) and warm
you give me feelins that I adore

C: It starts in my toes
make me crinkle my nose
where ever it goes
i always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

B: What am I gonna say
when you make me feel this way
I just……..mmmmmm

C: It starts in my toes
make me crinkle my nose
where ever it goes
i always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

V3: I’ve been asleep for a while now
You tucked me in just like a child now
Cause every time you hold me in your arms
I’m comfortable enough to feel your warmth

C: It starts in my soul
And I lose all control
When you kiss my nose
The feelin shows
Cause you make me smile
Baby just take your time now
Holdin me tight

Where ever, where ever, where ever you go
Where ever, where ever, where ever you go
Where ever you go, I’ll always know
Cause you make me smile here, just for a while

Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând…
Ca nisipul femeile sunt…

Ochii….cea mai expresiva parte a corpului omenesc si nu numai..

Sunt multe expresii care descriu profunizimea lor…. ochii sunt o fereastra catre suflet si catre lumea noastra…un portal intre interiorul nostru si lumea exterioara,descifrnad in ei mult mai usor gandurile si starile sufletesti…

In ultimul timp am auzit ateatea lucruri legate de acest subiect,in special ,legate de perechea fericita de ochi pe care o am in posesiune…

Cu toate acestea,avand in vedere toate lucrurile pe care le-am auzit despre ochii mei si la care am avut diverse reactii ,una singura m-a facut sa o tratez cu mai multa importanta… si ciudat ca nici nu a fost nevoie sa mi se spuna,sau sa vad,…ci a fost destul sa simt.. sa simt schimbarea din ei… pentru ca singurul lucru care mi-a strabatut mintea a fost o mica fraza ” imi sclipesc ochii”…

sunt sigura ca fraza asta va da multe de gandit insa cu siguranta foarte putini s-ar gandi la adevaratul sens al ei,la adevarata interpretare…poate mai putin vizibila… usor macabra sau morbida… intr-adevar….ce sti si ce simti atunci cand ‘iti sclipesc ochii’

oh my love
there’s nothing here really
just cold-hearted feelings
for you and for me..

fredonand sub dus….

Traim intr-o lume mare si plina de greutati,si pentru ca toti suntem muritori,traim si invatam din greseli.Greselile care le provocam sau pe care ni le provoaca altii,sau greseli ale propriului nostru destin sau existenta care uneori ne incarca cu ghinioane si greutati…

Se intampla atunci sa te simti coplesit si sa cauti o scapare…mi s-a intamplat adesea sa constitui o scapare pentru multe persoane…ma gasesc adesea in postura unui jurnal in care fiecare isi scrie propria lui poveste,o poveste grea si trista pe care se asteapta sa o poata rezolva dupa ce si-au scos-o de pe suflet…

Nu pot spune k imi displace…imi place sa stiu ca pot ajuta pe cineva…cu atat mai mult persoane dragi mie sau prieteni..insa uneori simt k absorb prea mult…ma simt incarcata.. ca un burete kare a absorbit tot pana la refuz…..

A iubi…a tine extrem de mult la cineva sau ceva,a fi indragostit,a avea realtii de amor sau sexuale…Toate definitii ale iubirii,dar ce inseamna cu adevarat sa iubesti?….

Cum iti dai seama cand iubesti?Pentru mine felul de a identifica acest sentiment e raspunsul la cateva simple intrebari: ai fi in stare sa mori?sa fi alaturi de acea persoana indiferent ce?sa faci un sacrificiu?sa pui acea persoana mai presus de tine?…poate ca atunci iubesti..atunci sti ca iubesti cu adevarat..nu doar arunci vorbe sau ganduri,..ci iubesti sincer si deschis,… uneori dupa ce aud pe cineva ca spune ca iubeste stau si ma intreb daca ei chiar isi dau seama ce spun,daca ei chiar iubesc sau doar traiesc iluzia aceasta…poate de aceea nici nu as rosti prea usor aceste cuvinte..”eu nu iubesc ca voi” le-as spune… “eu nu iubesc cu iluzii ci iubesc cu adevar”..poate….poate asta as spune…dar ma intreb…daca eu chiar sunt in stare de aceste stari,de aceste sentimente… daca mai sunt in stare sa le simt…uneori ma gasesc plina de sentimente iar alte ori simt ca nu pot sa le raspund…sunt ca un vas crapat,ma intreb cand cineva il va lipi atat de bine incat din el nu va mai curge nimic…