Vid

poezie de Elisabeta Simon

Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

M.Eminescu

Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere

Viata :un montagne-rousse plin de suisuri si coborasuri…si cand in sfarsit vagonul tau urca si apoi ajunge sa mearga drept,atunci, observi ca se face ivita o mica curba la orizont,si ca,desi nu vei cobori de tot vei ajunge totusi undeva un pic mai jos ca inainte..

Melancolia…uneori cred ca unii din noi au acest sentiment inradacinat in ei mai mult decat altii,si mai mult decat le-ar trebui.Pentru ca desi nu vrem,si poate,aparent, fara vrun motiv bine intemeiat acest sentiment vine si pleaca din noi. Insa, revenind cam des,si chiar mai intens decat se lasa vazut la alti..

Poate unii ne nastem melancolici…ne nastem pesimisti,nostalgici sau ganditori… si atunci oare ce trebuie facut pentru ca sa fim din nou zambitori,linistiti si fara griji?…

Poate ca nimic.. si poate ca asta e natura noastra… natura unui melancolic,…

Will you count me in?

V1: I’ve been awake for a while now
you’ve got me feelin like a child now
cause every time I see your bubbly face
I get the tinglies in a silly place

C: It starts in my toes
and I crinkle my nose
where ever it goes I always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

V2: The rain is fallin on my window pane
but we are hidin in a safer place
under covers stayin dry *(safe) and warm
you give me feelins that I adore

C: It starts in my toes
make me crinkle my nose
where ever it goes
i always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

B: What am I gonna say
when you make me feel this way
I just……..mmmmmm

C: It starts in my toes
make me crinkle my nose
where ever it goes
i always know
that you make me smile
please stay for a while now
just take your time
where ever you go

V3: I’ve been asleep for a while now
You tucked me in just like a child now
Cause every time you hold me in your arms
I’m comfortable enough to feel your warmth

C: It starts in my soul
And I lose all control
When you kiss my nose
The feelin shows
Cause you make me smile
Baby just take your time now
Holdin me tight

Where ever, where ever, where ever you go
Where ever, where ever, where ever you go
Where ever you go, I’ll always know
Cause you make me smile here, just for a while

E tare ciudat..cum pot pendula dintr-o stare in alta…atat de repede si fara avertizare te poti trezi ca dintr-o stare complet euforica am ajuns sa imi fierb creierii de nervi,sau si mai rau.. am adoptat acea privire melancolica si aer nostalgic din care pare ca nu ma mai poti scoate…

Dar asa sunt eu..in general..:) ma supar..dar imi trece repede…iert,dar nu uit ..pot sa ajung dintr-o stare depresiva intr-o mare de energie pozitiva imi trebuie doar un mic impuls.. si totusi imi place natura mea schimbatoare ,are dezavantaje asa e dar prefer sa privesc avantajele… de multe ori ma si ajuta…dar nu ,nu voi spune cum…ganditi-va singuri ..

..in fond lucrurile simple conteaza…:) lucrurile marunte te fac sa zambesti… ce ma face pe mine sa zambesc cu adevarat.. numai eu stiu ..si nu ..nu e ceea ce ar putea unii banui… e ceva mult mai presus de atat… e ceva ce tine de mine..