Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere

A iubi…a tine extrem de mult la cineva sau ceva,a fi indragostit,a avea realtii de amor sau sexuale…Toate definitii ale iubirii,dar ce inseamna cu adevarat sa iubesti?….

Cum iti dai seama cand iubesti?Pentru mine felul de a identifica acest sentiment e raspunsul la cateva simple intrebari: ai fi in stare sa mori?sa fi alaturi de acea persoana indiferent ce?sa faci un sacrificiu?sa pui acea persoana mai presus de tine?…poate ca atunci iubesti..atunci sti ca iubesti cu adevarat..nu doar arunci vorbe sau ganduri,..ci iubesti sincer si deschis,… uneori dupa ce aud pe cineva ca spune ca iubeste stau si ma intreb daca ei chiar isi dau seama ce spun,daca ei chiar iubesc sau doar traiesc iluzia aceasta…poate de aceea nici nu as rosti prea usor aceste cuvinte..”eu nu iubesc ca voi” le-as spune… “eu nu iubesc cu iluzii ci iubesc cu adevar”..poate….poate asta as spune…dar ma intreb…daca eu chiar sunt in stare de aceste stari,de aceste sentimente… daca mai sunt in stare sa le simt…uneori ma gasesc plina de sentimente iar alte ori simt ca nu pot sa le raspund…sunt ca un vas crapat,ma intreb cand cineva il va lipi atat de bine incat din el nu va mai curge nimic…