intredeschid si in freamatul dinaintea rostirii se inclesteaza,

parasindu-mi increderea vocii,mainile mi se opresc in aer,inaintea

maiestriei penei sau a stiloului,buricele degetelor nu indraznesc

apropierea de pergamen,cu atat mai putin raceala tehnologica a

tastaturii…

As vrea totusi sa-ti rostesc ceva,cateva versuri poate, da?ai vrea

sa auzi?Ti-as scrie,ma uit la tine insa,si nu pot..parca ,de ce

nu pot oare?

E un sentiment pe care nu-l pot nimeri cu priceperea mea de odinioara

nu-l stiu,sau,s-a ascuns atat de bine de mine incat nu ii nimeresc

numele,sunt confuza poate,atat de mult poate incat nu stiu,nu-mi dau

seama,m-a parasit perspicacitatea,poate ma simt bine,nu sufar, nu

ma uit la oare poate si posibilitai,….

As vrea sa pot fi zambet si sa iti scriu …o sa astept

forget,and remember…

There are too many thoughts…. little to no rights

Can I let myself float away,…?..

How can you?….after all that’s been?…it’s what you are…

..I can feel slipping in a sentimental august again..all these journeys of mine..all the drama…

I think it’s time for a peaceful moment…

Even more then that…

Everything’s just swell and dandy …untill…

life …

Head’s a mess….and thoughts are flying through the ceiling  …

….

head is too full of thoughts to even write..

just a little bit… of time…and everything will settle… or will it? …

But…is this who I am…?

Asta am patit eu azi… am vazut,ultimul episod din Dexter aparut…si cumva,la un moment dat m-am simtit putin vinovata… evident nu e legat de pasiunea lui Dexter pentru macelarit eficient personaje negative ) … si poate nu e chiar asa de grav cum e in situatia din serial insa ,pe undeva prin gandurile mele,este suficient de incurcat si asa…. sunt lucruri pe care as vrea sa nu le vreau sau stiu ca ar trebui sa nu le vreau si totusi..le vreau…cumva incerc sa imi limitez actiunile,sa nu fac nimic regretabil,vreo prostie care sa strice lucrurile din jurul meu si sa le faca sa se prabuseasca precum un joc de domino..dar gesturi mici imi scapa,…ma furnica mainile, buzele ,picioarele si ochii…sa fac sa zic sa vad…sa alunec usor spre anumite interese de la care stiu ca pentru binele meu ,si nu numai mai bine ma abtin…si totusi nu pot sa nu ma gandesc ,si sa analizez lucrurile…sa imi dau seama daca chiar asta simt sau…doar mintea mea e prea bogata in imaginatie uneori…si parca niciodata nu ajung la o concluzie satisfacatoare…din toate trei cred ca doar de una pot sa zic , sunt foarte convinsa…din pacate pentru mine,ca de fiecare data e cea mai distructiva….parca special ma indrept mereu cu inima spre locul unde stiu ca ma ard mai tare…

Sappho era mai degraba “lirista” decat poeta, deoarece poemele sale erau intonate cu acompaniamentul unei lire. Artista si-a compus singura muzica, iar metrul liric a fost rafinat de ea intr-un stil aparte, cunoscut drept “metru safic”. Sappho a dat o nota noua, personala poeziei antichitatii, si-a descris intamplarile din dragoste.

Cantecele de iubire si dor, cu femeia in centru, erau toate inspirate din stilul liric al acestei poete. Sappho a fost, de asemenea, responsabila de educarea unor fete care erau interesate de arta. Ea le-a ajutat si iubit si le-a dedicat apoi poeme de dragoste. Acestea au parasit pe rand insula Lesbos ca sa se marite, iar poeta le dedica poezii pentru nunta.

Poezia sa continea intense note sexuale, erotice, lesbiene, dar in timp ce ea a trait, acest lucru nu a fost criticat, de unde putem intelege ca in acea perioada iubirea dintre femei nu era condamnata ca mai apoi. In secolul XIX Sappho era imaginea dragostei dintre femei, lesbianism si safic fiind doi termeni care vin din personalitatea acesteia. Artista a scris peste 500 poeme, iar din cele 12.000 de versuri adunate au mai ramas doar 700.
Fii tu

de Sappho
Nu te lăsa doborât de atacurile lor
Nu te lăsa strivit de a lor ură
Fii tu chiar dacă ei nu te vor,
Fii tu şi luptă-te cu lumea dură

Nu-i lăsa să ucidă al tău amor
Nu încerca să fii ceea ce nu esti
Nu te lăsa dominat de legea lor
Fii tu şi în legea ta poti să iubesti