Am  mai crescut un pik…in putin timp…am invatat multe…am acumulat cunostinte si experienta.. am vazut, am auzit si am simtit multe… m-am aflat in situatii placute si mai putin placute.. am aflat lucruri nu prea dragute.. adevaruri de care as fi dorit poate sa fiu ferita.. am vazut mai multe persoane in acleasi om..o data.. de doua, de trei si poate kiar patru ori… am vazut mai multe parti ale proprie mele persoane..parti care nu le cunosteam sau care nu luasera fiinta… am ajuns sa imi schimb multe pareri sau principii fundamentale… am ajuns aproape o alta persoana..pe jumatate…de nerecunoscut… daca acel suflet mic care se ascunde in mine s-ar uita intr-o oglinda cu siguranta ar fi surprins si nu ar sti cum de a fost capabil de o asemenea schimbare in atat de putin timp..

si atunci ma intreb daca ar fi surprins placut sau neplacut…daca ar zambi,daca ar rade,daca ar ofta… ar fi speriat..si ar plange o alta bruneta mai mica si mai naiva,mai zambitoare si cu mai multa incredere in ceea ce numim viata…

Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere

1)”suntem fericiti”

“aha”

“amandoi suntem mai fericiti acum..si e bine asa…nu as strica asta”

“….da..”

“ma bucur ca lucrurile au iesit astfel,..e mai bine…insa…mi-ar place ca peste ani sa ne revedem, sa fi trecut atatia ani incat sa nu mai conteze..i-as zice atunci tot…i-as spune cum au stat de fapt lucrurile..desi stiu ca stia,stia tot dar nu a schimbat nimic,i-as spune insa..si i-as multumi cred…i-as spune-o cu regret..dar nu cu resentimente ci cu regretul unei amintiri nostalgice din copilarie de care nu m-am bucurat depiln si care totusi m-a ajutat sa vad altceva,sa vad altfel…”

2)”Ma urasti?”

“Eu?Eu …nu….nu pot avea de astfel de sentimente…”

“Atunci…”

“Am trecut peste asta…am ajuns de la ingrijorare la enervare,la sentimente agresive de suparare,la tristete si melancolie…am strabatut tristetea si m-am oprit putin mai incolo… am ajuns sa te rasplatesc cu aceeasi indiferenta pe care ai aratat-o tu… ce vrei tu sa fie… pentru mine…asta e… nu vreau si nici nu imi mai pasa”

3)k: eu nu am chef sa dorm .. kred k o sa ma spanzur

s: dc?

k: …ma plict … glumeam…nu m-as spanuzra niciodata…m-as droga cu somnifere .. ii urasc pe amandoi .. de ce ma mai consum oare ?
s: nu stiu

k: ar trebui sa nu imi mai pese asa mult de altii da nu ma pot abtine

s: stiu cum e…

k: nu acum pe bune sti..eu mereu ma consum pt altii..ma asigur k ei sa fie happy mai intai … si eu ce?nimeni nu se preocupa si de min

s: si eu sunt asa…poate m.am schimbat putin..da in mare si e sunt asa

k : as putea sa dispar intr-o zi si nush cati s-ar ingrijaora ….god nush ce sa fac..eu am incercat sa ma schimb da nu imi iese

S: nu zi faze din astea stii k nu.i asa si ma consum si eu pt alti…o sa para ciudat dar si la ea ma gandeam mult..si faceam sa.i fie ei bine mai intai…asta e firea mea nu mi.o pot schimba..poate doar putin “sa mai lucrez la ea”sa nu ma consum atat de tare..asta tre’ sa faci si tu…

K: uff..nu ne merita nimeni zau…suntem prea de treaba pt restu’,..

S: aha..si ne gandim prea mult la ceilalti decat alti… ee …va trebui sa gasim pe cineva sa faca acelasi lucru pt noi

K: asa e…greu..hai sa dam un anunt..cine se ofera?

4) )”Alo?”

“Hei..”raspunde o voce la capatul firului

“Hei…ce faci?n-am mai vorbit de ceva vreme…e totul bine?”

“Bine?….Aa…da perfect”…ea se plimba prin balconul ingramadit,pana ce la un moment dat se sprijina cu palmele de geam…afara se lasa intunericul..”Si deci ce faci?”

“Uite ..pe net…auzi da tu sigur esti in regula?ai o voce ciudata…”

“Eu?…aah…eu…..eu……”..vocea i se opresete…isi sprijna capul de geam…simte o briza usoara…afara intunericul s-a intins peste tot…in ochii-i sticlosi se oglindeste sfarsitul unei zile…un sfarsit…isi stapneste o rabufnire iar vocea ii rasuna stins..”…nu vreau sa mor”

5) “si de ce ai zis asta”

“pentru ca asta as face”

“de ce”

“pentru ca daca ai pleca…as vrea inainte sa pleci…as vrea sa vad cum e sa te sarut”

A iubi…a tine extrem de mult la cineva sau ceva,a fi indragostit,a avea realtii de amor sau sexuale…Toate definitii ale iubirii,dar ce inseamna cu adevarat sa iubesti?….

Cum iti dai seama cand iubesti?Pentru mine felul de a identifica acest sentiment e raspunsul la cateva simple intrebari: ai fi in stare sa mori?sa fi alaturi de acea persoana indiferent ce?sa faci un sacrificiu?sa pui acea persoana mai presus de tine?…poate ca atunci iubesti..atunci sti ca iubesti cu adevarat..nu doar arunci vorbe sau ganduri,..ci iubesti sincer si deschis,… uneori dupa ce aud pe cineva ca spune ca iubeste stau si ma intreb daca ei chiar isi dau seama ce spun,daca ei chiar iubesc sau doar traiesc iluzia aceasta…poate de aceea nici nu as rosti prea usor aceste cuvinte..”eu nu iubesc ca voi” le-as spune… “eu nu iubesc cu iluzii ci iubesc cu adevar”..poate….poate asta as spune…dar ma intreb…daca eu chiar sunt in stare de aceste stari,de aceste sentimente… daca mai sunt in stare sa le simt…uneori ma gasesc plina de sentimente iar alte ori simt ca nu pot sa le raspund…sunt ca un vas crapat,ma intreb cand cineva il va lipi atat de bine incat din el nu va mai curge nimic…