Vid..

Vid

poezie de Elisabeta Simon

Îmi tremură mâna şi-abia pot sa scriu.
E frigul ce arde în mine.
Mai cald mi-ar fi azi şi-n propriul sicriu,
Decât aşa departe de tine.

E gheaţă pământul şi gheaţă e tot,
O lacrimă apare sub gene…
Şi aş vrea să te urăsc dar nu pot…
Îmi îngheaţă şi sângele-n vene.

Am fi ajuns amândoi până la stele.
N-aş mai fi avut de ce să oftez
Dar te-a cuprins teama de ele
Şi m-ai făcut să-ngenunchez.

Însă nu mă răzbun,nu aş putea…
Mă las învinsă-n jocul stupid.
Vei întelege tu de vei vrea
Că-n suflet am gheaţă şi-n inimă vid.

…………………………

uff…..