Uneori as vrea sa zic ceva si nu stiu ce sa rostesc,buzele mi se
intredeschid si in freamatul dinaintea rostirii se inclesteaza,
parasindu-mi increderea vocii,mainile mi se opresc in aer,inaintea
maiestriei penei sau a stiloului,buricele degetelor nu indraznesc
apropierea de pergamen,cu atat mai putin raceala tehnologica a
tastaturii…
As vrea totusi sa-ti rostesc ceva,cateva versuri poate, da?ai vrea
sa auzi?Ti-as scrie,ma uit la tine insa,si nu pot..parca ,de ce
nu pot oare?
E un sentiment pe care nu-l pot nimeri cu priceperea mea de odinioara
nu-l stiu,sau,s-a ascuns atat de bine de mine incat nu ii nimeresc
numele,sunt confuza poate,atat de mult poate incat nu stiu,nu-mi dau
seama,m-a parasit perspicacitatea,poate ma simt bine,nu sufar, nu
ma uit la oare poate si posibilitai,….
As vrea sa pot fi zambet si sa iti scriu 
…o sa astept
